Azi am fost într-o biserică baptistă. Liniştea cu care am plecat de acolo îmi dă putere pentru multă vreme să fac faţă acestei lumi în care nu mă regăsesc.
Nu este pentru prima oară când merg într-o astfel de adunare însa sentimentele sunt copleşitoare de fiecare dată. Simt şi ştiu că Dumnezeu insistă să mă trezească din ignoranţa ce m-a cuprins şi să mă ţină cât mai aproape de El.
Mi-am dat seama azi cât de bolnav este sufletul meu, cât de adânci sunt rănile. Oare de ce mă sperii de atâtea ori că nu am să fac faţă situaţiilor, oare de ce încerc să caut soluţii punându-mi încrederea în oamenii? Uit de atâtea ori că soluţia cea mai simplă este întotdeuna în faţa mea, uit de tine Doamne şi de faptul că Tu eşti soluţia tuturor problemelor mele, că tu eşti cel în mâinile căruia trebuie să îmi pun Viaţa.
Suntem atât de legaţi de lumea aceasta de parcă am gândi că suntem veşnici. Nu ne îngrijim de relaţia cu Dumnezeu şi nu suntem conştienţi de condiţia inevitabilă de muritor pe care fiecare o avem.
Sunt împăcată cu lumea, cu gândul că trebuie să trăiesc luptând continuu......dar nu sunt împăcată cu mine, cu slăbiciunile mele, cu relaţia pe care o păstrez cu Dumnezeul meu. Oare câţi dintre noi suntem mulţumiţi de relaţia pe care o avem cu Dumnezeu? Unde vom ajunge trăind în ignoranţă?
Am avut astăzi din nou norocul şi binecuvântarea de a-l asculta în predică şi în cântec pe Cristian Dragomir. Dacă ai un pic de timp opreşte-te din vârtejul nebun în care viaţa de zi cu zi ne ţine şi ascultă-l....Dumnezeu se află în vocea acestui om.
http://www.youtube.com/watch?v=XhPMCC1H_sw
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu