Maratonul cuvintelor

La maratonul cuvintelor
au câştigat cele superficiale
şi acum culeg
laurii dezgustului
împletiţi în cununa succesului.

HMM!!!

Cuvintele s-au pierdut...
s-au topit pe ţeavă....
gândurile-au devenit
o dulce otravă...
sufletu-mi prin întuneric
se tăvăleşte
şi doar la eterna linişte
mai tânjeşte!

Prinsă într-un vârtej nebun......

Mă simt prinsă într-un vârtej nebun......


Zilele dinaintea Crăciunului pline la locul de muncă (dezavantajul de a munci în comerţ); fiind mamă şi soţie încearcă să te ocupi şi de achiziţiile necesare (mâncare, băutură- ca deh e Crăciun- dar mai ales cadouri copilului, finuţei si de restul nu mai reuşeşti să te ocupi că eşti doar om) şi trebuie sa încerci măcar să faci câte ceva prin casă. Bineînţeles că nu iţi ies toate aşa cum trebuie acasă că nu îţi poţi permite la locul de muncă să greşeşti mai ales în perioada pe care o traversăm acum. Drept rezultat nemulţumirile şi reproşurile celor de acasă te vor lovi crunt. Dar nu-i nimic fiind o stâncă mergi mai deprate. Ca un nebun în ajun de Crăciun te apuci să învârţi la sarmale, să pregăteşi câteva salate....smulgi din milă ajutorul cuiva şi cazi la miez de noapte lat într-un somn adânc nu înainte de a trimite câteva mesaje prietenilor (sperând că vei avea timp pentru restul persoanelor în dimineaţa Căciunului când vei trimite mesaje în timp ce vei bea cafea sau chiar vei suna).


Dimineaţa de Crăciun....ora 4 (aaaaaaaaaaaaaaaaaa): copilul s-a trezit, vrea să vadă ce a lăsat Moşul sub brad! Cu efort uriaş încerci să particpi la bucuria de a descoperi comorile din pachet. Ah! ce frumos, ce bun a fost Moşul şi anul acesta! "Vezi mami, Moşul a avut bani...mi-a adus o grămadă de lucruri." Bietul copil a rămas în cap cu încercările mele de a-i explica că Moş Crăciun nu îi va aduce tot ce îşi doreşte, nu are prea mulţi bani la dispoziţie anul acesta. Ce înseamnă să fii inocent şi să ştii să te bucuri de lucruri mărunte....În fine, reuşim să ne aşezăm din nou fiecare la locul lui. Câteva ore de somn, încă 3-4 ore...Doamne ajută!


Ora 9.30...dimineaţa Crăciunului! Am dormit un pic mai mult decât am planificat....Dureri de cap, dureri de oase, ochi umflaţi, nasul curge.....nuuuuuuuuuuu. Trebuie să beau cafeaua, să ne pregătim pentru o masă în familie la socrii...(oh Doamne). Ajungem. Familie reunită, mâncare multă, băutură şi neapărat manele. Oameni care discută unul peste altul despre lucruri pe care nu vreau să le ştiu, copii care ţipă, râd sau plâng (după caz)....ore.....Ziua aproape a trecut. Ajungem acasă. În sfârşit puţină linişte....O oră plăcută cu finii şi finuţa mică. Apoi ai mei adorm liniştiţi în timp ce ne uităm la desene animate.........Linişte!


Mâine aştept ceilalţi fini, trebuie să-i vizităm pe părinţii mei..........Iar de duminică.......Zilele dinaintea Anului Nou la locul de muncă,..................

Uşi zăvorâte

Uşi zăvorâte
ascund în spatele lor
ploi furate,
vise sfărâmate,
speranţe zbuciumate...
ne ascund pe noi!

Lost again

Unde eşti?!!!

Sinistre camere golite,
pereţii goi şi plini de mucegai.....
şi buruieni ce-au năpădit grădina
ce pân` mai ieri era un rai.
Singură-n mijlocul planetei
cu ţipete ce nimeni nu le-aude
ce-nnabuşite-n suflet rămân mute....
mai aştept încă singura salvare.
Te-aştept dar tu nu vii....Unde eşti oare?

În zadar

Am plâns destul,
destul am ţipat,
multe vise am destrămat
împletindu-le iar şi iar
fără să vreau să înţeleg că e în zadar!

“S-o facem lată!”

Am primit duminica unul din cele mai frumoase cadouri de Craciun primite vreodata: un bilet la concertul lui Ştefan Bănică Jr., de la fratele meu care şi-a făcut o tradiţie din a merge în fiecare an de Crăciun la concertele lui.

Vreau să precizez că nu sunt nicicum fan Ştefan Bănica. De multe ori chiar mi s-a părut o persoana foarte plină de sine dar....acum cred că oarecum are şi de ce. Nu poţi să nu fii corect şi să nu-i recunoşti calităţile deosebite de artist şi mai ales de showman.

Concertul a început într-o atmosferă calmă, ascultam cu toţii liniştiţi pe scaune însă nu aveţi idee cum s-a sfârşit decât dacă aţi fost vreodată la un concert de al lui de Crăciun. Am dansat cu toţii, am cântat, am transpirat, am ovaţionat.....Ce să mai a fost o atmosferă super; m-am distrat pe cinste! Ca să nu mai pun la socoteală faptul că a fost o seară deosebită doar pentru faptul că am ieşit toţi trei aşa cum nici nu îmi mai aduc aminte de când nu am mai facut-o: sora mea, fratele meu şi eu.

Mi-au plăcut în mod deosebit două gospeluri pe care împreună cu band-ul le-au făcut să sune minunat: Rolling on the River şi Reach Out to Jesus. Are în backing vocals câteva voci geniale dintre care cel mai mult mi-a plăcut cea a Medianei Vlad (despre care am aflat căutând pe net că este soprană la Dacian). Invitat special a fost Laurenţiu Cazan care mi-a plăcut foarte tare prin anii '90, dar vocile celor doi mi s-au părut că nu se potrivesc aşa că nu consider foarte reuşit momentul acestui duet. Mi-au plăcut de asemnea foarte tare trupa de dansatorii (tineri, frumoşi, energici) şi colajul din melodiile lui Dean Martin.

Ah! Şi am simţit puţin atmosfera sărbătorilor pe care nu a reuşit să mă facă să o simt toată nebunia aceasta din jurul nostru legată de Crăciun care încearcă să ne fie indusă fără succes de diverşi încă de la sfârşitul lui octombrie.

Vă recomand cu căldură melodia din link-ul de mai jos....foarte bună....

Ştefan Bănică Jr.- Epilog

A fi sau a nu fi.....român

Sunt uluită de tot ce se întâmpă zilele acestea legat de alegerile prezidenţiale care tocmai au avut loc in România. Sunt sigură că mulţi dintre români sunt aşa.

Ne uităm uimiţi la declaraţiile belicoase ale celor disperaţi că au pierdut, la ironiile şi îngâmfarea celor care au câştigat şi la cât de pornite sunt ambele părţi să demonstreze că deţin adevărul absolut.

Între timp noi trebuie să supravieţuim şi să încercăm să ne păstrăm întregi minţile când nu mai ştim cum/cu ce să ne achităm facturile, ce să mai punem pe masă, cu ce să cumpărăm ceea ce ne cer copiilor......Şi mai rău este că noi, oamenii de rând, care suntem şi vom fi cei mai afectaţi de toată nebunia mediului politic actual, nu mai putem schimba nimic. Sau poate unii vor avea puterea de a da scânteia ce va aprinde focul schimbării; eu una nu (dacă iniţiază cineva mă bag şi eu, pentru merite evident...hi hi hi).. Recunosc, cultura mea generala în ceea ce priveşte politica este slabă doar pentru că nu mi-am dorit să ştiu prea multe despre aceasta. Însă sunt convinsă că ne aşteaptă vremuri din ce în ce mai grele......

Nu am reuşit niciodată să găsesc în adâncurile mele un sâmbure de patriotism, nu sunt mândră că sunt româncă. Consider că nu am de ce. Mai mult decât atât îmi doresc foarte tare să fi avut şansa să mă pot muta în alta ţară (de exemplu Canada......ha ha ha). De altfel cred că pentru cei tineri aceasta a rămas singura şansă de a realiza ceva în viaţă. Mă gândesc aici la cei capabili şi cu dorinţă de muncă pentru că sunt şi alte soluţii pentru care trebuie însă să fii dispus să iţi pui diverse orificii la bătaie.

Nu înţeleg de unde se trag aceste moşteniri bolnave ale românului de a fi laş, mincinos, exagerat în a-şi dori sa moară caprele vecinilor, a se îndoi după cum bate vântul etc.(sunt convinsă că există români şi la polul opus celor enumerate dar din nefericire alcătuiesc o minoritate). De exemplu sunt în continuare uluită de modul în care mulţi dinte români îşi tratează jobul: cât mai multă frunză tăiată la câini dacă se poate. Acesta este un subiect despre care aş avea multe de spus însă promit o tratare separată şi pe larg a subiectului pentru că am frustrări adâci în acest sens.

Ca să revin la ideea iniţială cred că avem şi vom avea cu toţii parte în aceste zile de mult, şi mai mult circ asigurat de politicienii noştri vajnici dar să vedem dacă vor fi capabili să ne asigure şi pâinea căci vorba ceea.....

Calea cea dreaptă

Azi am fost într-o biserică baptistă. Liniştea cu care am plecat de acolo îmi dă putere pentru multă vreme să fac faţă acestei lumi în care nu mă regăsesc.

Nu este pentru prima oară când merg într-o astfel de adunare însa sentimentele sunt copleşitoare de fiecare dată. Simt şi ştiu că Dumnezeu insistă să mă trezească din ignoranţa ce m-a cuprins şi să mă ţină cât mai aproape de El.

Mi-am dat seama azi cât de bolnav este sufletul meu, cât de adânci sunt rănile. Oare de ce mă sperii de atâtea ori că nu am să fac faţă situaţiilor, oare de ce încerc să caut soluţii punându-mi încrederea în oamenii? Uit de atâtea ori că soluţia cea mai simplă este întotdeuna în faţa mea, uit de tine Doamne şi de faptul că Tu eşti soluţia tuturor problemelor mele, că tu eşti cel în mâinile căruia trebuie să îmi pun Viaţa.

Suntem atât de legaţi de lumea aceasta de parcă am gândi că suntem veşnici. Nu ne îngrijim de relaţia cu Dumnezeu şi nu suntem conştienţi de condiţia inevitabilă de muritor pe care fiecare o avem.

Sunt împăcată cu lumea, cu gândul că trebuie să trăiesc luptând continuu......dar nu sunt împăcată cu mine, cu slăbiciunile mele, cu relaţia pe care o păstrez cu Dumnezeul meu. Oare câţi dintre noi suntem mulţumiţi de relaţia pe care o avem cu Dumnezeu? Unde vom ajunge trăind în ignoranţă?

Am avut astăzi din nou norocul şi binecuvântarea de a-l asculta în predică şi în cântec pe Cristian Dragomir. Dacă ai un pic de timp opreşte-te din vârtejul nebun în care viaţa de zi cu zi ne ţine şi ascultă-l....Dumnezeu se află în vocea acestui om.

http://www.youtube.com/watch?v=XhPMCC1H_sw

Ce primează: raţiunea sau sentimentele?

Mă macină această întrebare. Care e combinaţia optimă şi cum ar trebui să procedăm astfel încât să fie corect?

Până de curând consideram că raţiunea este cea dintâi în toate şi drept urmare am acţionat ca atare. De ceva vreme însa nu mai sunt sigură că aşa ar trebui sa fie!

Oare nu ajungem să ne umplem de regrete ignorand sau îngropând sentimente? Pe de altă parte etalarea/recunoaştetea anumitor sentimente nu se poate transforma în armă împotriva ta?

Într-o lume ideală cred că ar trebui să faci ceea ce doreşti, ce simţi. Să nu înfrânezi trăiri profunde pe care este posibil sa nu le mai întâlneşti niciodata ! Să poţi sa zbori dacă asta iţi doreşti fără să iţi fie teamă că nu mai ştii cum se face acest lucru. Din nefericire însă suntem responsabili pentru efectul acţiunilor noastre asupra celor din jur şi mai ales asupra celor dragi.

Şi totuşi deocamdată întrebarea rămane: „Ce primează: raţiunea sau sentimentele?”  .     

Taine

Speriate
se lovesc de pereţii minţii
gândurile
închise în camerele sinistre
ale cuvintelor nespuse
ce clădesc taine
rămase pentru totdeuna
taine.

INGER BLONDIN

Inger blondin venit din ceruri in viata mea...
Cu zambet divin,
Cu ochii senini
Si plini de intrebari inocente.

Descopar prin tine un colt ascuns de lume
Unde nimic rau nu poate ajunge!

Manutele tale pe obrazul meu
Au alungat teama ca viata mea e in van;
Manutele tale in jurul gatului meu
Mi-au oferit siguranta!

Iubirea ta neconditionata imi da putere
Sa ma ridic si sa duc batalii din cele mai grele.
Pentru tine voi creste aripi sa poti zbura,
Voi infrunta furtuna, in ocean de rautati voi inota!

Inger blondin nu stiu ce am facut sa te merit eu!
Cand inchid ochii vad doar chipul tau.

Despre tristete....

Tristetea profunda si cauzele aparitiei ei sunt teme indelung discutate. Parerile sunt multe si impartite insa din pacate pe mine nu ma ajuta si nu ma multumeste nici una din cele pe care le-am citit/auzit.
Un prieten afirma ca tristetea profunda este consecinta indepartarii de Dumnezeu. Eu nu inteleg de ce ar fi asa! Dumnezeu este prezent in fiecare gura de aer pe care o respir, il simt in fiecare lucru din jurul meu, simt binecuvantarea lui in fiecare minut in care eu sunt in viata. Si totusi tristetea din sufletul meu este pe zi ce trece mai profunda si mai apasatoare.
Multi din apropiatii mei nu inteleg de ce si ma intreaba des ce imi lipseste. Pai culmea este ca nimic vital nu imi lipseste. Am o viata linistita de familie, o fetita frumoasa si sanatoasa, un trai decent....Si-atunci? Care ar fi motivul tristetii mele profunde? Pai sa incerc sa enumar cateva dintre ele?
• Saracia acelor oameni care nu stiu ce vor manca maine, caroara nu le ajung banii sa isi cumpere/asigure cele strict necesare. Consider ca este vina mea, a ta, a tuturor celor ce simt la fel dar nu incercam sa facem ceva pentru ei.
• Nesimtirea parvenitilor (din nefericire mai mult a parvenitelor) care nu sunt in stare de nimic bun in viata decat sa profite de statutul lor murdar dobandit lovind in altii, facandu-le rau gratuit, facandu-le viata grea, incercand sa ii faca sa se simta inferiori. (Din nefericire aici as putea chiar nominaliza specimene printe cunoscutii mei). Consider ca este vina mea, a ta, a tuturor celor ce simt la fel dar nu au curajul sa ii/le infrunte.
• Rautatea diabolica a celor ce sunt in stare sa bata, sa fure, sa molesteze, sa ucida. Consider ca este vina mea, a ta, a tuturor celor ce simt la fel ca nu incercam sa gasim solutii pentru a-i izola de restul celorlalti.
• Imposibilitatea de a putea evolua mai ales profesional chiar daca ti-ai dovedtit abililitatile/capacitatile, dar nu faci parte din anumite "categorii favorizate". Consider ca este vina mea, a ta, a tuturor celor ce simt la fel dar acceptam tacit toate acestea si nu ne opunem.
Credeti ca are rost sa mai incerc sa mai enumar? Eu cred ca nu. Si sunt convinsa ca sunt multi care simt ca mine si strang puternic din dinti si incearca sa supravietuiasca in acest ocean de rautate, nesimtire, durere, saracie......Doamne in ce lume traim!!!

Sete de lumina

Alerg spre lumină....am s-o ajung....
Dar drumul spre ea e atât de lung,
Şi picioarele sufletului nu mai rezistă
Dar lumina o văd....există...există....

Lumina se stinge în depărtare....
Întunericul doare atât de tare,
Mă lupt să mă ridic dar iar am căzut...
Şi lumina....lumina s-a stins de mult.

This is it

In aceasta seara am vazut “This is it”. Fie ca ascunde adevarata stare a lui Michael fie ca nu ideea este ca l-am vazut pe Michael Jackson artistul: magnificul dansator, magnificul cantaret.
Am simtit nevoia sa ma ridic si sa dansez (abia m-am abtinut), sa ma bucur ca pot trai sa ascult, sa vad, sa simt muzica, ritm, dans.

Pe de alta parte citind cele postate pe www.this-is-not-it.com imi dau seama ca o parte din sufletul meu aproba protestul, si ma numar printe fanii care sunt nemultumiti ca se musamalizeaza exploatarea Regelui.

S-au scris atatea si cu singuranta se vor mai scrie inca.....eu sunt prea mica sa pot scrie despre MJ. Stiu doar ca pentru mine conteaza MJ artistul si nu omul, spun doar ca pentru mine muzica lui ma face sa ma simt bine, imi da chef de viata si ma ajuta intotdeauna atunci cand simt ca nu mai pot trai intre oameni. Imi umple sufletul cu ceva divin, simt ca rautatile nu ma pot atinge.

Va jur ca nu sunt o plangacioasa (cine ma cunoaste stie asta) dar “Will you be there” reuseste sa ma faca sa plang de fiecare data cand o ascult. Ma simt de multe ori asa!!!

But they told me
A man should be faithful
And walk when not able
And fight till the end
But I'm only human.
..........................
In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Timpul....pretios

Timpul este atat de pretios. Din pacate, se pare, ca omul vremurilor noastre nu mai stie sa il dramuiasca. Cu totii ne plangem ca nu avem timp. Nu avem timp sa ne vedem cu prietenii, nu avem timp sa stam la povesti cu familia, nu avem timp sa ne jucam cu copii, nu avem timp..., nu avem timp.....

Suntem din ce in ce mai tristi si din ce ce in mai prinsi in cursa nebuna pentru supravietuire. Poate spun lucruri banale dar simt ca nu ne mai ocupam demult de sufletele noastre. Nu mai gasim micile bucurii din lucrurile simple.

De fapt eu cred ca nu stim sa ne trasam prioritati, nu stim sa fim buni gestionari ai timpului, am uitat sa gustam din bucuria de a trai.

Vreau sa schimb ceva din toate acestea...vreau sa ma bucur de lucruri simple, vreau sa observ lucruri ce in mod normal trec neobservate. Vreau sa fiu un om mai bun. Vreau sa pot atunci cand cineva ma impinge sa isi faca loc sa am puterea sa ma intorc zambind si sa ii eliberez calea.

M-am gandit sa incep prin a face ceea ce imi place cel mai mult...sa scriu. Pentru prieteni, pentru cei de langa mine, pentru tine sau chiar doar pentru mine. Asa ca am sa ma folosesc de tehnologia pe care o avem la dispozitie pentru a avea discutii interesante si antrenante cu prietenii/ toti cei care gandesc si simt la fel ca mine. Va fi un club select in care ii astept pe toti cei care simt ca e din ce in ce mai greu sa inoti prin oceanul de nebunie si de rautati in care ne scaldam zi de zi.

Pentru inceput va ofer spre lectura cu mare drag una din poeziile mele. Am sa va spun cu aceasta ocazie un mic secret. Scriu poezii de mult dar am fost mereu egoista si nu am vrut sa le impart cu nimeni. Acum imi dau seama ca trebuie si ca ele nu imi apartin. Ele se nasc pentru a fi reflectate de la suflet la suflet.

Asa ca de aceasta data o poezie scurta. Va rog sa fiti critici ingaduitori!

Lăsaţi-le să doarmă!!!

Nu-mi tulburaţi visele!
Lăsaţi-le să doarmă
liniştite
în cimitirul
zborurilor frânte!