Suntem forțați să purtăm măști,
ce ascund adevăratele simțiri....Suflete singure cu chinurile lor
căci nimeni nu trebuie să știe!
Altminteri ești slab și om de nimic...
nu ești puternic, nici demn
să faci parte din castă.
Și-am învățat să râd atunci când
de fapt plâng;
să par un zid dur atunci când sunt
ca o trestie pe care vântul o poate frânge;
pot crea iluzia că rămân rece
la întâmplări ce de fapt devasteaza
înăuntrul meu.
Iuțeala timpului brăzdează eterul,
alergăm, speculăm doar în material.
Nu trăim nicicum vremuri de valoare,
răutatea-i ridicată la rang de ideal!
