Doar pentru tine

În miez de noapte
în geam îţi bate
al morţii fior,
scâncete de copil
şi sunet fragil
de urlător....
Şi sânge ce cere
a fi răzbunat,
şi suflet ucis
căzut în păcat.

Blesteme-nfocate
dorinţe deşarte
te cheamă iar,
nu să te iubească
ci să te topească
în al iadului jar.

Mai e mult?

De-atâta durere
mi s-au tocit aripile viselor.
Tălpile-mi sunt sângerânde,
rănite de mărăcinii disperării.
Simt că povara nu o mai pot duce!
Oare mai e mult
Până la capătul cărării?

Hai la film!

După atâtea comenatrii şi aprecieri cririce prezentate în mass-media, mi-a fost teamă că după ce voi vedea Avatar mă voi trezi cu depresii sau Doamne fereşte cu gânduri de suicid. Aşa că nu am ţinut morţiş să merg…doar că am cedat insistenţelor soţului meu şi curiozităţii mai ales după ce a obţinut şi Globul de Aur zilele trecute. Şi am fost la film….şi ce să vezi?

Pot spune că am văzut o poveste oarecum clasică, într-un scenariu bunicel, cu efecte speciale bune.......un film bun în care se poate observa înglobată foarte multă muncă. Se scot în evidenţă din nou trăsăturile mişeleşti ale omului care se închină banului şi lăcomiei de a obţine surse producătoare de averi cu orice preţ. Au fost câteva scene care mi-au trezit trăiri adânci, vreo doua care mi-au umezit ochii (mai ales cea în care Neytiri îşi plânge tatăl). Mi-a plăcut mult Sigourney Weaver care, ca de obicei, îşi joacă bine rolul. Mi-a plăcut viziunea în care este pictată o lume perfectă şi unitară. Una peste alta e un film bun, care merită văzut doar că mie mi s-a părut un pic cam prea lung. Cred că putea fi mai concentrat.

Adevărul este că mai spre final mi-a revenit în minte întrebarea pe care de când mă ştiu precum om conştient o am: Ce caut eu pe lumea aceasta? O lume fără valori, fără altruism, fără morală…….Dar staţi liniştiţi, nu mă gândesc să mă sinucid pentru că aş vrea să trăiesc pe Pandora (hahaha)!  Sper doar că aşa este în Rai!

Ne vedem la cinema! Poate la “The Princess and the Frog” sau sigur la “Alice in Wonderland”, care sper să fie într-o viziune gen „A Christmas Carol”(2009) pe care, apropo, dacă nu l-aţi văzut habr nu aveţi ce pierdeţi.

Avarul îndragostit

Am reuşit în sfârşit să mai ajung la teatru, pentru prima oară de când a început stagiunea aceasta (off!). De data acesta la Teatrul de Comedie. Ne-am adunat câţiva şi am văzut o piesă foarte drăguţă: o adaptare după “Avarul îndrăgostit” a lui Moliere.

Am râs foarte mult….bună piesa. M-au deranjat puţin influenţele manelistice dar în rest m-am distrat foarte tare. Întotdeauna m-am gândit la actori ca la nişte semizei. Mi se pare fenomenal că pot cânta, vorbi, râde atât de natural în faţa unei săli pline.

Piesa precum bine se ştie tratează proverbiala zgârcenie a omului care se închină banului şi care astfel nu mai ştie să se bucure de viaţă. Ba mai mult acset lucru îi îndepărtează pe cei apropiaţi şi nu numai, naşte tot felul de intrigi şi comploturi.

Cel mai mult mi-a plăcut Mirela Zeţa. Nu sunt o mare devoratoare de TV dar îmi plăcea de ea din ceea ce am reuşit să văd pe sticlă. Acum îmi place şi mai mult. Îmi aminteşte de o colegă din liceu care avea calităţi actoriceşti evidente (am jucat împreună în câteva piese în “marile spectacole” pe care le organizam în liceu) şi care sunt sigură că dacă ar fi urmat un astfel de drum ar fi avut succes.

Am avut norocul să prind reprezentaţie cu Dorina Chiriac dar din nefericire fără Marius Florea Vizante. Însă foarte tare mi s-a părut personajul “Che Guevarra”, un revoltat; am râs necontrolat pe poantele interpretatede Şerban Georgevici.

Ce să mai, e o piesă pe care merită să mergeţi să o vedeţi dacă vă e poftă de o porţie zdravănă de râs. Eu tocmai mă gândeam la faptul că premiera piesei a avut loc la Tatrul de Comedie încă din mai 2005 şi eu abia acum am văzut-o. Ruşinică…..

Mi-am promis solemn că o să îmi fac timp şi o să merg mai des la teatru şi am făcut deja o listă cu ce piese aş vrea să văd în această stagiune. Următoarea ieşire aş vrea să fie la Ion Dacian, aşa îşi doreşte şi fratele meu….Deci care vreţi să mergeţi la operetă?

Din cuf'ărul cu amintiri

Din când în când mai rasfoiesc pozele vechi........în speciale cele cu îngeraşul meu! Iată câteva din cele mai frumoase pe care le-am revăzut în seara aceasta.

ILUZII

Umplut din sticla speranţelor

paharul cu vise băut până la fund

ramâne plin.

Ameţită de alcoolul iluziilor

ramân mirată

de imagini frumos deformate

ale lumii

văzute prin fereastra prăfuită

a sufletului.

Plan pentru 2010

Nu ştiu de ce dar ştiu că ne construim anumite planuri pentru început de an. Ne gândim ce am reuşit să facem în anul/anii ce a trecut (ca un fel de “bilanţ”) şi unde vrem să ajungem în cel ce urmează. Eu una mi-am trasat linii clare în acest sens.

Despre ”bilanţ” nu vreau să vorbesc….din nefericire am regrete. Mi-am refuzat prea multe. Deşi am reuşit să îmi depăşesc cu mult condiţia de la care am pornit viaţa nu mi-a oferit prea multe şanse…sau eu nu am ştiut să profit de ele….Oricum nu mai contează!

First….îmi doresc să devin o mamă mai bună pentru fetiţa mea, să îi fiu mai aproape, să petrec mai mult timp cu ea….

Second….poate că sunt cuprinsă încă de criza de la 30 de ani, poate că nu dar mi-am dat seama că am fost exagerat de responsabilă în toate acţiunile mele de până acum. Precum copil cât şi ca adolescent şi mai ales ca om matur. Consider că răsplata pe care am primit-o nu a fost de cele mai multe ori pe măsură. Aşa că în mintea mea a încolţit o idee: “Va fi cel mai rebel an din viaţa mea!”.

Apoi îmi doresc să evoluez atât pe plan personal dar mai ales profesional. Pot şi merit mai mult, cred că am demonstrat acest lucru. Sunt convinsă că anul acesta se va ivi şansa pe care o aştept şi pe care nu am primit-o până acum. Cel puţin voi lupta mai mult pentru acest lucru.

Îmi doresc să ies mai mult cu prietenii, să revăd persoane dragi pe care nu le-am văzut de ani de zile, să dansez şi să râd mai mult, să văd frumuseţea şi poezia din jurul meu…..Vreau să simt că trăiesc!

Îmi doresc să fiu un om şi mai puternic, să nu mă mai lovească răutăţile celor ce se hrănesc din ele, să pot să râd în faţă celor ce şi-au făcut un scop în viaţă din a face “zile amare” altora….

Nu vreau să mai ofer nimic fără să primesc în schimb, vreau să plătesc cu aceiaşi monedă, vreau să şterg toate acele "worthless"-uri din viaţa mea, să nu îmi mai fie teamă inutil.....

Ce să mai…va fi cel mai bun an pe care l-am trăit! Căci vorba ceea ce nu poţi face cu puterea gândului!

Voi la ce visaţi pentru anul acesta?