This is it

In aceasta seara am vazut “This is it”. Fie ca ascunde adevarata stare a lui Michael fie ca nu ideea este ca l-am vazut pe Michael Jackson artistul: magnificul dansator, magnificul cantaret.
Am simtit nevoia sa ma ridic si sa dansez (abia m-am abtinut), sa ma bucur ca pot trai sa ascult, sa vad, sa simt muzica, ritm, dans.

Pe de alta parte citind cele postate pe www.this-is-not-it.com imi dau seama ca o parte din sufletul meu aproba protestul, si ma numar printe fanii care sunt nemultumiti ca se musamalizeaza exploatarea Regelui.

S-au scris atatea si cu singuranta se vor mai scrie inca.....eu sunt prea mica sa pot scrie despre MJ. Stiu doar ca pentru mine conteaza MJ artistul si nu omul, spun doar ca pentru mine muzica lui ma face sa ma simt bine, imi da chef de viata si ma ajuta intotdeauna atunci cand simt ca nu mai pot trai intre oameni. Imi umple sufletul cu ceva divin, simt ca rautatile nu ma pot atinge.

Va jur ca nu sunt o plangacioasa (cine ma cunoaste stie asta) dar “Will you be there” reuseste sa ma faca sa plang de fiecare data cand o ascult. Ma simt de multe ori asa!!!

But they told me
A man should be faithful
And walk when not able
And fight till the end
But I'm only human.
..........................
In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Timpul....pretios

Timpul este atat de pretios. Din pacate, se pare, ca omul vremurilor noastre nu mai stie sa il dramuiasca. Cu totii ne plangem ca nu avem timp. Nu avem timp sa ne vedem cu prietenii, nu avem timp sa stam la povesti cu familia, nu avem timp sa ne jucam cu copii, nu avem timp..., nu avem timp.....

Suntem din ce in ce mai tristi si din ce ce in mai prinsi in cursa nebuna pentru supravietuire. Poate spun lucruri banale dar simt ca nu ne mai ocupam demult de sufletele noastre. Nu mai gasim micile bucurii din lucrurile simple.

De fapt eu cred ca nu stim sa ne trasam prioritati, nu stim sa fim buni gestionari ai timpului, am uitat sa gustam din bucuria de a trai.

Vreau sa schimb ceva din toate acestea...vreau sa ma bucur de lucruri simple, vreau sa observ lucruri ce in mod normal trec neobservate. Vreau sa fiu un om mai bun. Vreau sa pot atunci cand cineva ma impinge sa isi faca loc sa am puterea sa ma intorc zambind si sa ii eliberez calea.

M-am gandit sa incep prin a face ceea ce imi place cel mai mult...sa scriu. Pentru prieteni, pentru cei de langa mine, pentru tine sau chiar doar pentru mine. Asa ca am sa ma folosesc de tehnologia pe care o avem la dispozitie pentru a avea discutii interesante si antrenante cu prietenii/ toti cei care gandesc si simt la fel ca mine. Va fi un club select in care ii astept pe toti cei care simt ca e din ce in ce mai greu sa inoti prin oceanul de nebunie si de rautati in care ne scaldam zi de zi.

Pentru inceput va ofer spre lectura cu mare drag una din poeziile mele. Am sa va spun cu aceasta ocazie un mic secret. Scriu poezii de mult dar am fost mereu egoista si nu am vrut sa le impart cu nimeni. Acum imi dau seama ca trebuie si ca ele nu imi apartin. Ele se nasc pentru a fi reflectate de la suflet la suflet.

Asa ca de aceasta data o poezie scurta. Va rog sa fiti critici ingaduitori!

Lăsaţi-le să doarmă!!!

Nu-mi tulburaţi visele!
Lăsaţi-le să doarmă
liniştite
în cimitirul
zborurilor frânte!