Am realizat în ultima vreme că stresul, nervii şi oboseala îmi erodează serios sănătatea. Dar şi mai important este că mi-am dat seama că sursele care mi le provoacă nu merită toate acestea din partea mea.
Am oferit mai mult decât am primit. Am demonstrat că pot mai mult şi în zadar. Sunt o resursă insuficient exploatată şi îngropată în responsabilităţi sub nivelul meu. Asta e! Pot fi acuzată de lipsă de modestie. Sunt un om inteligent şi mi-am dorit întotdeauna să fiu apreciată în primul rând pentru acest lucru. Se pare că scara de valori însă este invers proporţională cu ideologiile mele în zilele pe care le traversăm. Se pare că nu prea sunt învestiţi cei capabili neapărat aşa că....încep să mă resemnez şi încerc să găsesc o cale de echilibru să nu mă îmbolnăvesc de ulcer....
Am să mă concentrez mai mult în a-mi dezvolta latura personală şi spirituală. În primul rând îmi voi îmbunătăţi relaţia cu Divinitatea. Este cea mai sigură cale să nu îmi pierd minţile în noianul de nebunie ce ne înconjoară pe toţi. Apoi voi iubi mai mult pe cei dragi mie şi voi zidi un gard înalt peste care nici să nu vadă, dar să mai şi intre ceilalţi!
Apoi m-am gândit să mă folosesc mai mult de creativitatea mea. Mă gândesc chiar să mă apuc să scriu.......o carte, poezii, scenarii, idei.
Ce trist! Ce trist şi întunecat e totul în jurul nostru.....Ce uşor se lovesc oamenii unul pe celălat!........Singurul lucru ce ma ţine acum în picioare şi îmi dă putere să lupt este zâmbetul divin al copilului meu iubit!
Ne ridicăm, ne scuturăm, zambim forţat şi o luăm de la capăt!
