luni, 19 martie 2012

Am învățat să port măști

Suntem forțați să purtăm măști,
ce ascund adevăratele simțiri....
Suflete singure cu chinurile lor
căci nimeni nu trebuie să știe!
Altminteri ești slab și om de nimic...
nu ești puternic, nici demn
să faci parte din castă.
Și-am învățat să râd atunci când
de fapt plâng;
să par un zid dur atunci când sunt
ca o trestie pe care vântul o poate frânge;
pot crea iluzia că rămân rece
la întâmplări ce de fapt devasteaza
înăuntrul meu.

Iuțeala timpului brăzdează eterul,
alergăm, speculăm doar în material.
Nu trăim nicicum vremuri de valoare,
răutatea-i ridicată la rang de ideal!

miercuri, 22 februarie 2012

Sunt un suflet mutant!

Sunt dezarmată în fața lipsei bunului simț! Nu mai pot reacționa! Am ajuns oarecum la limită și sper să o pot lua de la început!
Finalmente oamnii prefăcuți, nesimțiti și pupători-în-curători mi-au cam dat de cap!
De cele mai multe ori nu mai știu cum ar trebui să mă comport tocmai pentru că nu înțeleg cum pot oamenii în general să se comporte ca și cum doar ei ar exista. Trăim într-un mediu comun în care  fiecare avem idei, sentimente, dorințe, aspirații....Ce este așa greu de înțeles?! Într-o zi, când totul se va sfârși toate acestea cât vor valora? Nu înțelegeți, oameni buni că nimic din toate acestea nu vor mai conta!
Doar cei apropiați si cele apropriate sufletului contează în final!

Cred că urăsc vremurile pe care le trăim! DAR.....mă adaptez! Sunt un suflet MUTANT!


Încotro alergăm?
Finalul este același, omule!
Nimic nu va mai conta într-o zi!
Pentru tine ca și pentru mine
finalul în esență
este la fel.
În valuri nebune ne avântăm,
aprige lupte purtăm,
sperând că vom dobândi victorii
la care nimeni nu a visat.
Nimic din toate acestea nu au vreun sens,
în cele mai simple cuvinte!
Poate caruselul nebun în care viața ne învârte
pe unii îi doboră!
Ce plăcere nebună simți TU
în a-l ajua?!
Dumnezeule dă-mi PUTERE.
Nu voi ceda!

luni, 23 ianuarie 2012

Talmeș-balmeș

Avalanșă de sentimente din care
nu disting nici unul.
Totul e neclar,
sau nu simt nimic.
Amorțelă sau scârbă….
Sufletu-mi atârnă atât de greu
încât monstrul cu corp de hipopotam și cap de crocodil
mi-ar refuza fără tăgadă dreptul la viața veșnică!
Ce lume perfidă!
Greu mai pot suporta!

Unde e oaza din care
mă pot adăpa?
Unde începe și unde se sfârșește
Cu adevărat viața a mea?