Sinistre camere golite,
pereţii goi şi plini de mucegai.....
şi buruieni ce-au năpădit grădina
ce pân` mai ieri era un rai.
Singură-n mijlocul planetei
cu ţipete ce nimeni nu le-aude
ce-nnabuşite-n suflet rămân mute....
mai aştept încă singura salvare.
Te-aştept dar tu nu vii....Unde eşti oare?
În zadar
Am plâns destul,
destul am ţipat,
multe vise am destrămat
împletindu-le iar şi iar
fără să vreau să înţeleg că e în zadar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu