Zvârcolind disperarea m-a secat de puteri.
Am sperat și-am visat, am țipat și-am sperat
deși am știut dintodeauna
că nu există cale!
Am ramas în mijlocul unui deșert
urlând în zadar,
asteptându-mi răsplata pentru daruirea cosmică
totală!
Și am primit-o!
Recea, cruda ta indiferență!
miercuri, 23 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu