De câteva săptămâni m-am hotărât că este cazul să îmi iau inima în dinți și să îmi folosesc carnetul de șofer. Prost momentul, e adevărat, având în vedere evoluția prețului la carburanți.
Acum nu îmi dau seama de unde aceea teamă de a conduce. Eu mă consider un șofer prudent și cu reflexe foarte bune. Însă am descoperit că mârlănia și nesimțirea proverbială a românului nu este nicăieri mai evidentă ca în trafic (să mă scuze totuși minoritatea celorlați civilizați ca și mine). Așa că de fapt dificultatea în a conduce pe șosele noastre constă în a te feri de „zmeii șoselelor”.
În acest caz putem enumera nenumărate situații. Mergi cu viteză regulamentară și totuși dobitocul/dobitoaca ce te depășește simte nevoia să te claxoneze lung că încurci circulația (de obicei aceștia ajung inevitabil într-un copac/stâlp din marginea străzii, omoară un pieton pe trecere etc.). Acolo unde se formează coloană bineânțeles că șoferii adevărați depășesc forțat, nu ca fraierii care așteaptă calmi; ba chiar trebuie să îi inviți respectuos să reintre în coloană acolo unde nu mai au loc, să te oprești și să zâmbești amabil în timp ce oricum te înjură că nu te dai deoparte. De pe o stradă lăuntrică se intră pe artera principală fără să te asiguri mai ales în cazul în care conduci o mașină mai șmecheră, căci fraierul cu Matiz trebuie să oprească altfel e de vină (mai ales că e femeie!). Și nu mai spun de cretini ce depășesc în locuri interzise, cei ce intră pe contrasens în așa fel încât te scot de pe șosea, nesimțiți care formează a treia/a patra bandă acolo unde sunt doar două, cei care se hotărăsc să oprească fără să dea semnal, cei ce opresc în pantă la 5 cm de fundul mașinii tale etc. etc.
Așa că sunt foarte mândră de mine. Sunt un șofer civilizat și cu bun simț! Doamne apără-mă de „zmeii șoselelor”! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu