Ieri în ciuda vremii deprimante şi reci am reuşit să ajungem la TNB. Abia aşteptam să văd Burghezul Gentilom. Mă aşteptam la ceva deosebit după ce am căutat informaţii pe net însă aşteptările mi-au fost depăşite de desfăşurarea de forţe de pe scenă care fost fenomenală: decoruri, costume, balerini, cantăreţi, actori......
Piesa a fost destul de lungă, 3 ore, şi nu te ţine conectat chiar la fiecare minut însă toată munca ce se subînţelege din punerea în scenă a acestei piese te face să te simţi onorat că ai ocazia să fii acolo. Cu atât mai onorat te poţi simţi de prezenţa unor actori geniali precum Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Medeea Marinescu (care arată în continuare foarte bine), Maria Buză, mai ales Claudiu Bleonţ după care sunt înnebunită. Mi-a plăcut foarte mult Marius Manole şi Vald Ivanov.
Nu îmi doresc ca această postare să fie o recenzie fiindcă sunt convinsă ca deja s-au scris multe despre această adaptare a piesei lui Moliere (premiera a fost în 2006). Vreau doar să subliniez că au fost anumite puncte care au făcut sufletu-mi să tresară. Spun anumite pentru că în final am concluzionat că piesa putea fi mai concentrată, am simţit o oarecare lălăială în anumite momente.
Mă gândeam de fapt în momentul în care m-am decis la această postare la un anumit sentiment ce mă încearcă de fiecare dată când merg la teatru, la un concert bun......Simt că viaţa într-un astfel de mediu îmi lipseşte deşi nu am făcut parte niciodată din ea. Artistul din mine se rascoleşte crunt, nemulţumit de faptul că l-am îngropat în adâncuri cândva. Şi cred că este mult prea târziu să mai încerc vreodată să îl scot la iveală.
Mă resemnez şi zic cum ar spune americanul: “Life is a Bitch!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu