luni, 1 februarie 2010

Dancing with Loneliness

În anul în care am împlinit 25 de ani un prieten drag mi-a făcut cadou un album al lui Schiller (The Singles Collection (1999-2004)). Vara aceea a fost deosebită pentru mine (foarte tristă şi foarte singură) şi melodiile de pe acest album au o legătură specială cu sufletul meu.

Am redescoperit întâmplător zilele trecute o melodie de pe acel album….cea care mi-a plăcut cel mai mult şi în care mă regăsesc: Dancing with Loneliness. Transmite perfect condiţia omului trist şi singur veşnic în adâncul sufletului său. Nu aveţi impresia de multe ori că sunteţi singur oricât de multă lume ar fi în jur? Eu da…..din ce în ce mai acut. Mă uit în jur şi văd numai oameni trişti care se îndereaptă spre nicăieri.....cu gânduri, griji, tristeţi pe care nimeni nu le mai ascultă, nimeni nu le ştie......

Îmi e mai greu pe zi ce trece să execut acest “dans al vieţii” în condiţiile impuse de cei din jurul meu. Simt nevoia să mă razvrătesc împotriva regulilor absurde, împotriva oamenilor care “ştiu mai bine”, a persoanelor “mai capabile”….Simt că mă risipesc, că îmi irosesc viaţa în van…..Cred că artistul oarecum boem din mine este din ce în ce mai trist şi mai îngropat în adâncuri, ascuns de lumea în care nu mai este loc pentru poezie, în care nu există iubire ca în poveşti.......de lumea în care totul s-a transformat într-o luptă pentru supravieţuire. Mă simt prinsă şi nu găsesc scăpare. Ştiu că nu aceasta este calea şi totuşi nu văd alta. Nu mai pot să plâng, nu mai pot să ţip, nu mai pot elibera durerea dinăuntru.....M-am transformat într-un robot care face ceea ce trebuie să facă.......

Credeam că am reuşit să îmi fac un scut prin care să nu mai treacă răutăţile născute din incapacitate, acele privirilor iscoditoare, cuvintele netrecute prin prisma gândirii......dar din când în când se mai strecoară câte ceva şi mă loveşte cu atât mai tare.......

Dorinţa mea de a mă izola sufleteşte devine mai puternică pe zi ce trece..........Şi mai dureros este că îmi iese din ce în ce mai bine!

I'm dancing with my loneliness again...
i'm dancing with my loneliness again
slowly to the music from within.
i'm dancing with my loneliness again
feeling it can be my only friend.

and i won't let myself go it's too near -
too near to hear, near to hear... to hear........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu