A trecut clipa, s-a sfârşit.
Din pacate nu mai poate fi schimbat nimic!
Regrete, dureri sfâşietoare,
indiferenţă….
Cărând povara grea a neîmplinirii
nu înţeleg de ce mi-am redefinit forma în zadar.
Am demontat un puzzle pe care-l credeam
terminat
şi l-am reaşezat.
Abia acum piesele sunt la locul lor.
Lipsesc câteva pentru totdeauna!
Ramân aşteptând finalul resemnată:
cu neputinţa mea,
cu nepăsarea ta,
cu pierderea în neant
a clipelor irecuperabile.
joi, 25 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu