Despre atât de multe aş fi vrut să scriu azi aici dacă tot am prins un pic de timp încât acum nu-mi mai vine în cap nimic. Simt din nou acel vârtej nebun al timpului ce nu îmi permite să conştientizez clipa, ceea ce mă face să mă simt învăluită de atâtea stări diferite de la un moment la altul.
Cred că îmi doresc să fac prea multe, mai mult decât îmi permite timpul. De exemplu: mi-aş dori să petrec mai mult timp cu fetiţa mea, să merg mai des să-mi văd părinţii, să merg mai des la film sau la teatru cu prietenii, să citesc în fiecare zi din câte o carte, să învăţ mai repede germana, să scriu mai mult, să mă plimb mai mult, să fac mai mult sport, să îmi permit să dorm 8 ore noaptea, să reuşesc să fac tot ce trebuie acasă, să fac tot ce trebuie la muncă, să iubesc mai mult,……………….Oh Doamne! Câte nu aş vrea să mai fac. Îmi pun din nou întrebări în legătura cu modalitatea eficientă de gestionare a timpului. Oare chiar nu fac bine asta? Sau nu mă gândesc suficient la mine. Oare mă gândesc prea mult să fac pe plac altora?
Întrebarea aceasta mi-a rămas în cap încă de săptămâna trecută când am văzut “Alice in Wonderland”. O frază banală şi pe care am mai auzit-o de nenumărate ori abia acum m-a plesnit “în moalele capului”: “You should not live your life to please other!”. Cred că ar trebui să mă gândesc un pic mai mult la mine şi să-mi caut în adâncuri o doză în minimul necesar de egoism. (Aici haotic fac o mică paranteză pentru că nu am avut timp să scriu despre filmul mai sus menţionat: am fost un pic dezamăgită de acest film, mă aşteptam la ceva mai mult având în vedere “vâlva” creată. O idee interesantă, câteva efecte speciale bune şi Johnny Depp făcând un rol bun. Cam atât!).
Din roiul de sentimente din acest moment mai pot culege dezamăgirea. Dezamăgirea imposibilităţii de a fi apreciat că alegi întotdeauna calea corectă şi că cel ce alege calea opusă dispune de mijloace de a ascunde lucrul acesta şi este mai apreciat decât tine. Că oamenii se schimbă foarte tare şi atunci când se transformă în coordonatori uită ce i-ai învăţat şi devin haotici, egoişti şi poate chiar răi. Sau poate unii chiar se descurcă foarte bine când sunt coordonaţi dar nu şi când devin ei înşişi coordonatori.
Satisfacţia lucrului bine făcut şi al conştiinţei împăcate. Alt sentiment din amalgam. Şi încă: recunocunoştiinţă nemărginită Domnului care este tot timpul lângă mine, bucuria de a avea cel mai deştept şi mai frumos copil din lume, mulţumirea de a poseda capacitatea de a distinge oamenii sinceri pe care mă pot baza oricând şi a-i ţine la respect şi cât mai departe pe cei perfizi............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu