Timpul este atat de pretios. Din pacate, se pare, ca omul vremurilor noastre nu mai stie sa il dramuiasca. Cu totii ne plangem ca nu avem timp. Nu avem timp sa ne vedem cu prietenii, nu avem timp sa stam la povesti cu familia, nu avem timp sa ne jucam cu copii, nu avem timp..., nu avem timp.....
Suntem din ce in ce mai tristi si din ce ce in mai prinsi in cursa nebuna pentru supravietuire. Poate spun lucruri banale dar simt ca nu ne mai ocupam demult de sufletele noastre. Nu mai gasim micile bucurii din lucrurile simple.
De fapt eu cred ca nu stim sa ne trasam prioritati, nu stim sa fim buni gestionari ai timpului, am uitat sa gustam din bucuria de a trai.
Vreau sa schimb ceva din toate acestea...vreau sa ma bucur de lucruri simple, vreau sa observ lucruri ce in mod normal trec neobservate. Vreau sa fiu un om mai bun. Vreau sa pot atunci cand cineva ma impinge sa isi faca loc sa am puterea sa ma intorc zambind si sa ii eliberez calea.
M-am gandit sa incep prin a face ceea ce imi place cel mai mult...sa scriu. Pentru prieteni, pentru cei de langa mine, pentru tine sau chiar doar pentru mine. Asa ca am sa ma folosesc de tehnologia pe care o avem la dispozitie pentru a avea discutii interesante si antrenante cu prietenii/ toti cei care gandesc si simt la fel ca mine. Va fi un club select in care ii astept pe toti cei care simt ca e din ce in ce mai greu sa inoti prin oceanul de nebunie si de rautati in care ne scaldam zi de zi.
Pentru inceput va ofer spre lectura cu mare drag una din poeziile mele. Am sa va spun cu aceasta ocazie un mic secret. Scriu poezii de mult dar am fost mereu egoista si nu am vrut sa le impart cu nimeni. Acum imi dau seama ca trebuie si ca ele nu imi apartin. Ele se nasc pentru a fi reflectate de la suflet la suflet.
Asa ca de aceasta data o poezie scurta. Va rog sa fiti critici ingaduitori!
Lăsaţi-le să doarmă!!!
Nu-mi tulburaţi visele!
Lăsaţi-le să doarmă
liniştite
în cimitirul
zborurilor frânte!
Suntem din ce in ce mai tristi si din ce ce in mai prinsi in cursa nebuna pentru supravietuire. Poate spun lucruri banale dar simt ca nu ne mai ocupam demult de sufletele noastre. Nu mai gasim micile bucurii din lucrurile simple.
De fapt eu cred ca nu stim sa ne trasam prioritati, nu stim sa fim buni gestionari ai timpului, am uitat sa gustam din bucuria de a trai.
Vreau sa schimb ceva din toate acestea...vreau sa ma bucur de lucruri simple, vreau sa observ lucruri ce in mod normal trec neobservate. Vreau sa fiu un om mai bun. Vreau sa pot atunci cand cineva ma impinge sa isi faca loc sa am puterea sa ma intorc zambind si sa ii eliberez calea.
M-am gandit sa incep prin a face ceea ce imi place cel mai mult...sa scriu. Pentru prieteni, pentru cei de langa mine, pentru tine sau chiar doar pentru mine. Asa ca am sa ma folosesc de tehnologia pe care o avem la dispozitie pentru a avea discutii interesante si antrenante cu prietenii/ toti cei care gandesc si simt la fel ca mine. Va fi un club select in care ii astept pe toti cei care simt ca e din ce in ce mai greu sa inoti prin oceanul de nebunie si de rautati in care ne scaldam zi de zi.
Pentru inceput va ofer spre lectura cu mare drag una din poeziile mele. Am sa va spun cu aceasta ocazie un mic secret. Scriu poezii de mult dar am fost mereu egoista si nu am vrut sa le impart cu nimeni. Acum imi dau seama ca trebuie si ca ele nu imi apartin. Ele se nasc pentru a fi reflectate de la suflet la suflet.
Asa ca de aceasta data o poezie scurta. Va rog sa fiti critici ingaduitori!
Lăsaţi-le să doarmă!!!
Nu-mi tulburaţi visele!
Lăsaţi-le să doarmă
liniştite
în cimitirul
zborurilor frânte!
ce`mi place `Lasati`le sa doarma`.. super!!
RăspundețiȘtergere