Avalanșă de sentimente din care
nu disting nici unul.
Totul e neclar,
sau nu simt nimic.
Amorțelă sau scârbă….
Sufletu-mi atârnă atât de greu
încât monstrul cu corp de hipopotam și cap de crocodil
mi-ar refuza fără tăgadă dreptul la viața veșnică!
Ce lume perfidă!
Greu mai pot suporta!
Unde e oaza din care
mă pot adăpa?
Unde începe și unde se sfârșește
Cu adevărat viața a mea?
Mariiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii,trebuie sa te vad,TREBUIE!!! Desi nu am vb. de atata vreme,nu ai incetat sa existi pt. mine!Crede-ma ca-ti spun din suflet aceste lucruri! De ce am lasat sa ajungem aici? De ce am gustat din dezamagirea asta,de ce a trebuit sa o traim???de ce a trebuit sa ne pierdem? ti-am urmarit postarile si m-am regasit si te-am inteles,am simtit exact ce simteai tu.sunt clipe in viata ce dor ca si o rana...asa a fost intre noi,o rana adanca.Indiferent de raspunsul tau n-am sa incetez sa te iubesc,sa-ti duc dorul,sa-ti simt lipsa si sa ma rog pt.tine! ti-am fost un prieten credincios... plang cand iti scriu! Voi continua sa te am in suflet INDIFERENT DE SITUATIE SI DE CE SPUN ALTII!! OARE NE VOM REGASII VREODATA! D-ZEU SA VA PAZEASCA PE TOTI 3(si nu numai).te pup sincer! Oli...
RăspundețiȘtergereMultumesc! din pacate uneori situatiile tocite devin ireversibile! nu port nimanui nici un resentiment si mai cred ca niciodata nu se poate stii ce ne rezerva viitorul. acum insa simt ca traim niste vremuri prea nebune ca sa mai avem timp si de sufletele noastre! te pup si eu! ai grija d tine!
RăspundețiȘtergere